In Casoaia m-am dus in urma recomandarilor: "du-te ca e fain!"
Asa ca in Tarnova fac dreapta, spre munte pe valea Araneagului si tot merg prin niste sate; ajung in Casoaia, e capat de lume, ma opresc unde nu mai pot inainta din cauza drumului neasfaltat si a gropilor cu apa. (ps: ) Sa mor de ciuda....desi rational vorbind nu cred ca m-as fi apucat sa le caut prin padure, singura, dar iata ce gasesc acum pe net : Zona are o veche traditie in domeniul mineritului pana la mijlocul sec. al XIX-lea aici functionand mine de aur si arama. Urmele lor se mai vad si astazi la "Minele batrane" situate la 2 km de complex, unde se pot identifica unele galerii. Nu prea am la ce zabovi acolo. Fac cale intoarsa si ma opresc in Araneag. Numele satului se pare ca ar veni de la expresia maghiara ce inseamna "Creanga de aur" Arany Ag.
Imi place sa stau in sate, la magazinul satesc care tine si loc de bar, crasma, casa de cultura si tot ce mai vrei. Eu vreaus a schimb doau cuvinte cu oameni, despre locruile astea si sa vad cum batranele care astepata sa vina masina cu paine pleaca acasa cu cate o pita cat ele de mare.
Vanzatoarea se lauda cu painea cu cartofi care se face la ei; imi iau o cafea si ascult cu jumatate de ureche povestea entuziasta a unui lucrator cu ziua la cules de vie, aflat deja la ora 10 dimineata in pauza de bere. Si plec.
Iar la Feredeu nu mai stiu cand am ajuns dar cu siguranta intr-una dintre dimineti. Era soare. Si era minunat. Manastirea e jos, la cativa km din sosea iar drumul e ca in palma, un asfalt proaspta turnat, curat, iti vine sa zbori pe acolo accelerand nebuneste daca drumul nu ar serpui prin padurici, ingust cat sa incapa un singur om si plin de curbe.
E loc de stat. de stat in liniste si admirat.
Si de la manastire poti urca la schit, fie pe Drumul Crucii, drum de pelerinaj prin padure, fie cu masina.
Schitul cuprinde cateva case de calugari, maricele simple si foarte curate.
treci printre ele si sub padure, ca intr-o copaie mica e constructie bisericii. Alba. Modesta. Tacuta. Alaturi, un izvor dulce si rece.
Mi-e sete!
Nu vad pe nimeni, e o tacere ce-ti tiuie in urechi!
Deasupra tipa cativa ulii, rotindu-se in cercuri largi.
______
Autor:
Irina Cristian